Ziua 1…
Azi, perdeaua s-a miscat din nou in locul in care obisnuiai sa imi citesti versuri.
Azi,s-au pierdut toate ,ma ingan cu amintirea glasului tau pierdut undeva in abis
Si imi astept si eu …pieirea.
Ziua 26…
Am refuzat sa ma mai pierd in lacrimi si in vise bocite in odaie,
Am refuzat sa cred ca nu mai esti…
Stiu ca, undeva, pierdut in fericire esti tu si imi citesti de-acolo,
Dar eu … e asa trist ca nu te mai pot auzi…e ,totusi,prea dinvreme…
Ziua 27…
Am mai imbatranit cu o zi,nu se cunoaste, dar eu ma simt atat de veche fara tine…
Peste mine s-au asternut toate in trecerea lor grabita: si timpul …si vantul..si tu.
Ma asez la fereastra si scriu,aici, unde adesea imi citeai din tine vesel ca un soare de iunie.
Pe mine m-au vestejit lumina,apa si focul din ianuarie.
Si sunetul vantului pe la ferestre mi-a vestejit timpanul
Poate de asta nu te mai aud citind, nu te mai vad zambind.
Poate am vestejit eu si dusa sunt de nu te mai pot percepe.
Ziua 549…
Azi au rasarit ghioceii, ii culeg pentru tine si ti-i pun la fereastra.
Inca au picuri de apa ,picuri din marele alb ce pare acum pe sfarsite.
Stiu,stiu, mi-ai zis de-atatea ori sa nu-i mai rup, "firavii de ei",
Dar am vrut sa ti-i darui, nu ma certa,vino si mangaie-le albul fin,
Vino si mai mangaie-mi obrazul inca odata si ia-ma la tine, te rog.
E bolnavicios sa stai singur,ma simt sleita de puteri.
Din pamant m-a zamislit Domnul si curand voi ajunge in lutul de-nceput,
Dar sufletul…nu mi-l lasa pustiu in vremile de azi!
Ia-mi-l la tine si hai sa ne intoarcem la inceputurile noastre
Doi tineri visatori,impreunati in ceruri,pe pamant,in aer.
Ziua 556…
Azi toate mi se intuneca in cale:si soarele si cerul,lumina din fereastra.
Abia mai simt un vag miros de micsunele-albastre,vesel imi stau pe piept.
Un glas sfios ma plange,nu stiu al cui o fi,dar ii mangai fruntea;
E neteda ca marmura.
Adorm incet,incet,simt cum toate ma lasa,dar iti aud chemarea.
Esti tu,ce mi te-arati ca intr-un vis de dor,esti tu cu-adevarat
Si imi intinzi mana.
Ce dor mi-a fost!
