Hey!Poezia asta e speciala,m-am inspirat dintr-o camasa veche de-a Lui,urme de parfum amestecate cu mirosul cafelei si a tigarii,sau mai simplu:din trecut...
Camera încă mai mirosea a fericire.
Eu m-am trezit morocănoasă în hainele tale.
Nu erai.
Urmele prezenţei tale erau vechi,
Locul tău din pat era rece
Şi-atunci, brusc, mi s-a făcut frig.
M-am adâncit în cămaşa ta
Şi-n aşternuturile tale precum un copil ce se teme de întuneric.
Parfumul tău rămas pe pielea mea îmi mângâia sufletul.
Ţi-am auzit paşii undeva în depărtare şi-am ştiut că vei veni.
Te-am aşteptat cuminte
Ca un copil ce îşi aşteaptă cadoul.
,,Vino iubite într-un loc unde nici cuvintele nu se găsesc unele pe altele!‘‘
Şi tu m-ai urmat,
Eu mi-am aruncat cămaşa ta pe podea.
Tu mă priveai,
Eu te chemam.
Te-ai apropiat şi mi-ai mângâiat părul,
Eu ţi-am sărutat ochii,
Tu mi-ai luat mâna şi-a sărutat-o.
M-ai privit şi mi-ai spus blând: ,,Eşti doar o copilă ce se joacă de-a iubirea.‘‘
Te-am privit naivă şi ţi-am răspuns.
,,Atunci joacă-te cu mine, iubite!‘‘
Şi el mă lua blând, mângâindu-mi fiecare parte a mea.
Şi-am dansat împreună prin sărutări şi priviri,
Dar dansul a devenit energic, prea energic
Iar eu n-am putut să ţin pasul cu tine.
Şi-atunci, brusc, mi s-a făcut frig.
M-am trezit, patul era rece, dar nu gol.
Era tu, iubite, dar nu era iubire.
